Intenția de aplicare uniformă a reglementărilor ce vizează procedura de arbitraj a condiționat faptul elaborării proiectului de lege care prevede unificarea normelor stabilite prin două legi în vigoare la momentul de față – Legea nr. 23/2008 cu privire la arbitraj și Legea nr. 24/2008 cu privire la arbitrajul comercial internațional. Acestea vor fi abrogate din 1 martie 2027 – data punerii în aplicare a noii legi cu privire la arbitraj, aprobate în prima lectură în ședința Parlamentului din 2 iunie 2026.

Menționăm, proiectul stabilește că, în cazul în care părțile procedurii arbitrale începute până la intrarea în vigoare a noii legi nu vor conveni altfel, desfășurarea procedurilor va continua potrivit legislației în vigoare la data începerii acestora.

Potrivit documentului, obiect al unei convenții arbitrale este orice litigiu de natură patrimonială, iar cele nepatrimoniale pot fi examinate în cadrul unei asemenea convenții în măsura în care părțile sunt în drept să încheie o tranzacție în privința litigiului.

Totodată, proiectul stabilește expres cele trei tipuri de litigii, care nu pot face obiectul unei convenții arbitrale:

•  contractele de credit care cad sub incidența Legii nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori;
• contractele de gaj și de fidejusiune încheiate cu consumatori, prin care se garantează obligațiile născute din contractele de credit și
• dreptul familiei (cu excepția litigiilor asupra cărora părțile pot încheia o tranzacție).

Proiectul include reglementări ce vizează și:

• arbitrajul instituțional (constituit ca organ permanent pe lângă camerele de comerț, burse, uniuni, asociații etc., nu și de autoritățile publice). Lista acestora este ținută de Ministerul Justiției;
•  arbitrajul ad-hoc, care se stabilește prin acordul părților, cu respectarea dispozițiilor imperative ale noii legi;
• forma și procedura de desfășurare a procedurii;
• numirea, recuzarea și încetarea mandatului arbitrilor;
• competențele tribunalului arbitral;
• recunoașterea și executarea silită a măsurilor dispuse de tribunalul arbitral etc.

Totodată, proiectul stabilește că, partea care solicită o măsură provizorie sau o încheiere preliminară răspunde pentru orice cheltuieli și prejudicii cauzate de măsura dispusă sau încheierea emisă, în cazul în care tribunalul arbitral stabilește ulterior că, în circumstanțele date, aceasta nu trebuia să fie dispusă. Tribunalul arbitral poate acorda aceste cheltuieli și despăgubiri în orice moment pe parcursul procedurii.