În cadrul ședinței din 12 august 2026, Guvernul va examina proiectul de lege pentru modificarea Codului civil nr. 1107/2002. În prezent, art. 1711 prevede deja dreptul agentului comercial la compensație la încetarea contractului, însă redacția propusă modifică condițiile de acordare a acesteia și stabilește reguli speciale privind despăgubirile. O altă modificare vizează obligația de neconcurență după încetarea raporturilor contractuale.
Potrivit regulilor în vigoare, mărimea compensației se calculează ținând cont de comisioanele agentului și de perioada estimată în care principalul va continua să obțină beneficii din relațiile cu clienții. Noua abordare se bazează pe condițiile în care apare dreptul la compensație. Agentul trebuie să aducă clienți noi sau să contribuie substanțial la creșterea volumului operațiunilor cu clienții existenți, iar principalul – să continue să obțină beneficii substanțiale din relațiile cu aceștia. În plus, plata compensației trebuie să fie echitabilă ținând cont de toate circumstanțele, inclusiv de comisioanele pierdute de agent în raport cu acești clienți. Limita maximă a compensației nu se modifică: aceasta nu poate depăși remunerația medie anuală a agentului din ultimii cinci ani sau din perioada efectivă a raporturilor contractuale dacă aceasta a fost mai scurtă.
De asemenea, art. 1711 va prevedea în mod expres posibilitatea agentului comercial de a solicita, pe lângă compensație, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin încetarea contractului. Este vorba, în special, despre cazurile în care agentul a pierdut comisioanele de care ar fi beneficiat dacă executarea contractului ar fi continuat, iar principalul continuă să obțină beneficii substanțiale din activitatea acestuia, sau în care agentul nu a putut recupera cheltuielile și investițiile efectuate pentru executarea contractului, la indicația sau cu acordul principalului. Dreptul la compensație sau despăgubiri se menține și în cazul încetării contractului ca urmare a decesului agentului comercial.
Agentul trebuie să informeze principalul, în termen de un an de la încetarea contractului, despre intenția de a-și exercita dreptul la compensație sau despăgubiri, în caz contrar, va pierde dreptul la aceste plăți. Acestea nu se acordă, în special, dacă principalul a rezoluționat contractul din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către agent sau dacă agentul a rezoluționat el însuși contractul. În cel de-al doilea caz, dreptul la plăți se menține dacă agentul a rezoluționat contractul din motive legate de principal sau din cauza vârstei, infirmității ori bolii, în condițiile în care continuarea activității nu poate fi cerută în mod obiectiv. Compensația și despăgubirile nu se acordă nici în cazul în care agentul, cu acordul principalului, transmite unui terț drepturile și obligațiile sale izvorâte din contract.
O modificare mai punctuală vizează art. 1700 din Codul civil referitor la neconcurența după încetarea raporturilor contractuale. În prezent, clauza de neconcurență permite ca, după încetarea contractului, să fie interzisă sau limitată activitatea părții care a pus pe piață produsele altuia, dacă această activitate concurează cu activitatea celeilalte părți. În redacția propusă, criteriul concurenței cu cealaltă parte este eliminat: interdicția sau limitarea va viza activitatea acestei persoane în calitate de profesionist, în sensul Codului civil. După cum explică autorul proiectului – Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, această noțiune cuprinde atât activitatea de întreprinzător, cât și activitățile liber-profesioniste. Totodată, clauza de neconcurență va trebui în continuare să se refere la produsele de tipul celor care au făcut obiectul contractului.