Legea nr. 198/2026 cu privire la arbitraj stabilește aplicarea unificată a reglementărilor ce vizează procedura reglementată la momentul de față prin două acte normative – Legea nr. 23/2008 cu privire la arbitraj și Legea nr. 24/2008 cu privire la arbitrajul comercial internațional. Acestea vor fi abrogate din 1 martie 2027 – data punerii în aplicare a Legii nr. 198/2026, publicată în MO din 22 septembrie.
Potrivit noii legi, în cazul în care părțile procedurii arbitrale începute până la intrarea în vigoare a noii legi nu vor conveni altfel, desfășurarea procedurilor va continua potrivit legislației în vigoare la data începerii acestora.
Obiect al unei convenții arbitrale este orice litigiu de natură patrimonială, iar cele nepatrimoniale pot fi examinate în cadrul unei asemenea convenții în măsura în care părțile sunt în drept să încheie o tranzacție în privința litigiului.
Totodată, sunt stabilite expres cele trei tipuri de litigii, care nu pot face obiectul unei convenții arbitrale:
- contractele de credit care cad sub incidența Legii nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori;
- contractele de gaj și de fidejusiune încheiate cu consumatori, prin care se garantează obligațiile născute din contractele de credit și
- dreptul familiei (cu excepția litigiilor asupra cărora părțile pot încheia o tranzacție).
Legea nr. 198/2026 reglementează și:
- arbitrajul instituțional (constituit ca organ permanent pe lângă camerele de comerț, burse, uniuni, asociații etc., nu și de autoritățile publice). Lista acestora este ținută de Ministerul Justiției;
- arbitrajul ad-hoc, care se stabilește prin acordul părților, cu respectarea dispozițiilor imperative ale noii legi;
- forma și procedura de desfășurare a procedurii;
- numirea, recuzarea și încetarea mandatului arbitrilor;
- competențele tribunalului arbitral;
- recunoașterea și executarea silită a măsurilor dispuse de tribunalul arbitral etc.
Totodată, partea care solicită o măsură provizorie sau o încheiere preliminară răspunde pentru orice cheltuieli și prejudicii cauzate de măsura dispusă sau încheierea emisă, în cazul în care tribunalul arbitral stabilește ulterior că, în circumstanțele date, aceasta nu trebuia să fie dispusă. În același timp, tribunalul poate acorda aceste cheltuieli și despăgubiri în orice moment pe parcursul procedurii.
De asemenea, legea publicată prevede că, persoanele juridice de drept public, inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale, pot încheia convenții arbitrale în privința litigiilor aferente raporturilor juridice civile, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Litigiile care vizează contractele administrative pot face obiectul unei convenții arbitrale aprobate de Guvern.